CE ESTE GENOMICA?
Este vorba despre o ramură a biologiei moderne care studiază genele în interesul sănătății pacientului.
Gena GBA (cea care « dictează » sinteza enzimei beta-glucocerebrozidaza in organism) este cea care poartă anomalia generatoare a bolii Gaucher. Sunt cunoscute în ziua de azi multe mutații ale genei GBA (peste 300), dar încă mai sunt descoperite noi mutații.
De asemenea se știe că pacienții cu aceeași mutație pot avea forme foarte diferite de boală: unii o formă foarte severă, alții o formă foarte ușoară care nici nu necesită tratatment. Încă nu se știe de ce exisă asemenea diferențe, ce anume face ca aceeași mutație să se exprime printr-o formă ușoară sau severă de boală.
Când este descoperită boala Gaucher într-o familie, după ce se depistează tipul de mutație prezent, se fac testări genetice la părinți și surori/frați pentru a vedea dacă sunt purtători sau bolnavi, pentru a depista eventual noi gene și pentru a-i ajuta pe părinți într-un eventual proiect de noua sarcină.
Studiul tuturor genelor (genomica) permite în zilele noastre tratamente « individualizate », « personalizate » în anumite boli, adică alegerea tratamentului care va funcționa în cazul anumitor persoane. Tratamentul poate fi adaptat așadar bolii pacientului respectiv (în ziua de azi se aplică acest principiu în anumite forme de cancer).
Tot genomica ne va permite într-o zi să avem corelații mai precise între un tip de mutație și o anumită formă de boală sau între o mutație și anumite complicații ale bolii. Deja la ora actuală s-a constat că mutația N370S este un factor predictiv de formă mai ușoară, aproape eliminând riscul de boală Gaucher cu afectare neurologică. Mutația N370S/N370S, două copii ale aceleiași gene prezentând mutația, adica „homozigotă” cum se spune în limbaj medical, este asociată în general cu o formă de boală mai ușoară. Despre mutația L444P se crede că ar fi prevestitoare de o formă mai grea a bolii. Prezența a doua copii L444P este corelată cu forme severe neurologice.
Aceste constatări pot fi importante și atunci când se discută instaurarea tratamentului și alegerea dozei de medicament.
Tot genomica stă la baza progresului în domeniul bio-markerilor, astfel încât diagnosticul unei boli genetice precum boala Gaucher devine mai accesibil, iar urmărirea eficacității tratamentului poate fi gestionată mai ușor. De exemplu, când un pacient tratat cu doza mică de medicament va prezenta o creștere a nivelului unui marker care scade în mod obișnuit sub tratament (Lyso Gb1), medicul va ști că există riscul unei complicații și că doza medicamentului trebuie crescută.
Pâna acum erau luate în considerare doar efectele tratamentului asupra hemogramei (analiza de sânge), a volumului organelor (ficat, splină) și efectele asupra sistemului osos (RMN, osteotomodensitometrie – DEXA). Markerul Lyso-Gb1 pare să fie foarte promițător în gestionarea tratamentului.
Doza de începere a tratamentului în general este în general de 60 unități/kg (un flacon conține 400 unități), mai ales la copii și la pacienții cu forme grave de boală. Se știe că după 6 luni de tratament încep deja să se vadă ameliorări ale analizelor de sânge (hemoglobina și trombocitele se normalizează la un an în general), iar după 2-3 ani se văd ameliorări ale afectării osoase și a ficatului, splinei. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci se poate crește doza sau schimba tratamentul, fiind vorba de o rezistență la medicamentul folosit.
În viitor, grație markerilor care scad repede în sânge dacă tratamentul este eficace, se poate interveni în gestionarea tratamentului mai repede decât dacă s-ar aștepta de exemplu o ameliorare osoasă (2-3 ani) și deci tratamentul ar putea fi ajustat înainte ca o complicație osoasă sau de alta natură să apară.
Dr Mihaela Dan
Sursă: National Gaucher Foundation