CARE ESTE SUBSTRATUL BOLII GAUCHER ?

Organismul uman este alcatuit din aproximativ 100 000 miliarde de celule.

Anumite celule specializate numite macrofage prezente în sânge au rolul de a degrada celulele îmbătrânite din organism. Acest proces poate fi comparat cu cel de alimentare şi de digestie al hranei de către organismul uman. Macrofagele ‘’mănâncă’’ celulele îmbătrânite şi le degradează în interiorul unor compartimente numite lizozomi, aceştia putând fi consideraţi ‘’tubul digestiv’’ al celulei. Enzima glucocerebrozidază (GC) se găseşte în lizozomi, şi descompune glucocerebrozidele în glucoză şi un material lipidic numit ceramidă.

Persoanele cu boala Gaucher nu pot metaboliza (distruge) glucocerebrozidele datorită cantităţii insuficiente de glucocerebrozidază sau a funcționării incorecte a acesteia. Drept urmare, glucocerebrozidele se acumulează în lizozomi, împiedicând funcţionarea normală a macrofagelor. Aceste macrofage mărite în volum, conţinând glucocerebrozidele nedigerate, se numesc celule Gaucher, care sunt caracteristice bolii Gaucher.

         Care sunt consecinţele acumulării de celule Gaucher ?

Celulele Gaucher se acumulează cel mai frecvent în splină, ficat şi măduva osoasă. Ele se pot acumula şi în alte ţesuturi din organism, sistemul limfatic, piele, plămâni, ochi, rinichi, inimă şi în cazuri destul de rare, chiar în sistemul nervos. Frecvent, ca urmare a acumulării de celule Gaucher într-un anumit organ, acesta îşi măreşte volumul (organomegalie) şi nu mai funcţionează corect, ducând la apariţia simptomelor bolii. Totuşi, tipul şi severitatea simptomelor variază foarte mult de la un pacient la altul : unii dintre ei nu prezintă nici un simptom, în timp ce alţii pot avea forme foarte severe.

Celule Gaucher

Acumularea de celule Gaucher în splină

Acumularea celulelor Gaucher în ficat

Oasele femurale văzute la radiografie și la RMN

Abdomenul unei persoane cu ficatul și splina mărite

Acumularea celulelor Gaucher în splină

Unul dintre cele mai frecvente locuri de acumulare a celulelor Gaucher este splina. În mod obişnuit, această acumulare determină mărirea în volum a splinei (splenomegalie) precum şi o hiperactivitate a acesteia. Mărirea splinei duce la mărirea abdomenului, generând aspectul unei persoane gravide sau cu exces ponderal. În mod normal, splina distruge elementele sangvine îmbătrânite într-un ritm identic cu cel de formare al acestor elemente în măduva osoasă. Când splina devine mărită, hiperactivă, ea distruge elementele din sânge mult mai repede decât se pot ele forma.

Scăderea numărului eritrocitelor (globulele roşii din sânge) se numeşte anemie. Eritrocitele sunt cele care aduc oxigenul preluat din plămâni la toate celulele organismului. Odată cu instalarea anemiei se produce o insuficientă oxigenare a celulelor organismului ; ca urmare, celulele musculare nu vor putea funcţiona normal, apărând tendinţa la fatigabilitate (oboseală).

Scăderea numărului leucocitelor (globulele albe din sânge) duce la scăderea capacităţii de apărare a organismului în faţa infecţiilor.

Scăderea numărului plachetelor sanguine (trombocite) determină scăderea capacităţii de coagulare a sângelui, ducând la apariţia sângerărilor. Persoanele cu boala Gaucher prezintă frecvent hemoragii (sangerări) nazale sau gingivale.

Acumularea celulelor Gaucher în ficat

Ficatul este un alt organ în care celulele Gaucher se acumulează frecvent. Ficatul se poate mări (hepatomegalie) şi funcţiona anormal. La anumite persoane ficatul se poate mări în acelaşi timp cu splina ; la cei la care splina a fost îndepărtată (splenectomie), ficatul poate creşte foarte mult în volum, ca urmare a deplasării acumulării din splină în ficat. Consecinţele tulburărilor funcţionale hepatice sunt minore, deşi există cazuri care au evoluat spre ciroză. Este posibil ca ciroza să fie mai degrabă o consecință a evoluției hepatitei cronice virale C, boală frecventă la pacienții varstnici care au necesitat transfuzii pentru tratamentul anemiei sau au fost splenectomizați înainte ca tratamentul bolii Gaucher să fie accesibil; în acei ani transfuziile nu erau la fel de securizate ca în zilele noastre și drept urmare, riscul de a contracta hepatita C era mai mare.

Acumularea celulelor Gaucher în măduva osoasă

Un alt loc de depozitare a celulelor Gaucher în organism este măduva osoasă; acesta este principalul risc al bolii Gaucher. Afectarea osoasă intălnită frecvent in boala Gaucher, se poate manifesta în diferite forme. Celulele Gaucher înlocuiesc un volum important din măduva osoasă (sediul sintezei elementelor sangvine) ducând la apariția anemiei și a trombocitopeniei.

Oasele afectate de boala Gaucher sunt mai susceptibile la infecţii. Oasele pot fi mai subţiri sau mai fragile decât în mod normal, sau pot fi deformate. În plus, pot apărea aşa numitele crize osoase în momentul în care se produce o ischemie (lipsa oxigenului la nivelul celulelor) datorită interferenţei celulelor Gaucher cu fluxul sanguin sau datorită distrucţiei ţesutului osos (numită necroză aseptică). Aceste episoade pot fi foarte dureroase şi pot avea consecinte asupra mobilității membrelor.

Cea mai importantă și gravă localizare a afectării osoase este întâlnită la nivelul membrului inferior, șoldului, umărului sau coloanei vertebrale; la nivelul coloanei vertebrale, fracturile compresive pot produce leziuni nervoase medulare.

Localizările osoase sunt responsabile de retard al creșterii (la copil), astenie (oboseală), durere, eroziuni și chiar distrugerea țesutului osos. Mulți pacienți cu boala Gaucher pot prezenta dureri cronice osoase sau articulare și chiar fracturi la nivelul articulației șoldului sau vertebrelor, chiar în lipsa organomegaliei sau a altor simptome.